Profeseaza pâna în 1910, când se pensioneaza, ba si dupa aceea, pâna la moarte, tinând prelegeri de popularizare la Universitatea populara. În 1910 publica Mecanica sociala, la Paris si Bucuresti, utilizând pentru prima oara, matematica în explicarea si întelegerea fenomenelor sociale. Dar marile realizari ale lui Haret nu sunt totusi în stiinta. El si-a parasit aproape creatia de specialitate, care ar fi putut fi atât de bogata, dupa atât de remarcabile începuturi, pentru a se pune "la dispozitia evolutiei mediului social caruia apartinea".
Tot geniul sau creator aici se remarca. Înca din 1879 Ministerul Cultelor si Instructiunii începe sa-l solicite. Inspecteaza scoli si face rapoarte, prezideaza comisii de examinare, este membru în altele. În 1882 e numit membru în Consiliul Permanent de Instructiune.
Spiru Haret va fi de trei ori ministru al Instructiunii Publice, între 31 martie 1897 - 11 aprilie 1899, 14 februarie 1901 - 22 decembrie 1904 si 12 martie 1907 - 29 decembrie 1910, perioada în care a reorganizat întregul învatamânt românesc. Ministru atâta timp, Haret a avut posibilitatea pe care alti ministrii ai Instructiunii de mai înainte sau dupa el, n-au avut-o, aceea de a-si pune legile în aplicare, exemplu, rar în România, al unei opere de mare continuitate. El s-a devotat cu totul scolii si a avut marea întelepciune de a sti sa se faca tolerat de morala epocii pentru a-si trece realizarile. A fost în adevar apostol, dar fara sa se faca vreodata caz de apostolatul sau, un apostolat ce facea impresia ca se ignora - cum bine remarca Vasile Bancila. Mare în simplitatea felului sau de a fi , Haret, în situatia în care a ajuns, gratie însusirilor sale, a stiut sa-si gaseasca colaboratori admirabili si sa fie necontenit înconjurat de încrederea lor. În guvern era stimat si pretuit de toti colegii.
Prin opera sa, dar si prin felul sau de a fi, Spiru Haret a creat în opera un adevarat curent, haretismul. Esenta lui a constat în introducerea factorului cultural si economic în masa poporului român, adica la sate, servindu-se pentru aceasta în primul rând de învatatori.
Cu felul sau de a fi, Spiru Haret a dat demnitatea de care avea nevoie profesiei de învatator, într-o vreme în care profesorul era banuit a fi instigator. El a transformat învatatorul în educator, pe unii chiar în apostoli.
Pentru nevoia de informare a învatatorilor creeaza Biblioteca pedagogica în cadrul careia tipareste, prin Casa Scoalelor mai ales, traduceri din literatura pedagogica. Examenul de capacitate este reorganizat, înlaturându-se probele pur teoretice, care constatau doar calitatea bruta de cunostinte pe care le poseda candidatul. În locul lor s-au introdus probe practice. Haret a facut tot ceea ce era posibil petru a da învatamântului normal directia cea mai potrivita acelui timp, nevoilor nationale, economice si sociale românesti.
El este cel care a înfintat gradinitile de copii în România, cea dintâi deschizându-si portile la 1 decembrie 1897. Pâna în 1909 erau 168, din care 13 erau urbane (la 2 iunie 1909 a fost promulgata Legea pentru scoalele de copii mici(gradinitile de copii).
Tot Haret creaza si Comisia istorica a României, la 20 februarie 1910. Ea urma sa publice editii de cronici, de documente interne, de cronici straine în legatura cu tarile straine în legatura cu tarile române, vechi documente literare. Ministerul o înzestreaza cu 25 000 lei anual.
Constantin Brâncusi, care l-a cunoscut personal pe Spiru Haret, fiind solicitat sa faca o macheta pentru statuia acestuia, a prezentat o simpla fântâna. Pentru el asa fusese Haret, un izvor de apa vie. Asa a fost, într-adevar, pentru natia lui : un izvor datator de viata.
|
